2001-06-08
eu n-am să mă fac niciodată poet!
prefer să fiu groparul cuvintelor, îmi dă
o satisfacţie nemaipomenită să arunc
ţărâna, îngânat de aleluia unui popă beat
cu vocea dogită,
atunci înţeleg pe deplin de ce ascult tom waits,
bijutierul hoţ al vorbei, iau un inel,
îi suflu puţin aurul şi-l împrăştii peste
un inel de la cutiile de bere
şi realizez că mi-ar plăcea să despic pe burtă
un cetaceu plin cu icre de sens şi de sentiment
sau cel mai mult mi-ar plăcea să întocmesc
un calendar religios al Rapidului, cu sfinţii în pantaloni
scurţi, şi cu
Sfintul patron Tamango cu un prunc rubicond de vorbă şuie
pe genunchi...
eu n-am să fiu niciodată poet,
n-am să am niciodată turn de fildeş, minerii mă cunosc,
ei ştiu că fabric dolari falşi, ştiu că deţin cocaină sub preş,
mă pot sălta în orice noapte, au adresa tuturor
fostelor şi viitoarelor mele amante,
îmi place prea mult să fiu atins, călcat pe picioare,
îmi place să simt transpiraţia din obor
şi să las câte o poezie pe noptieră
în loc de plic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu