Balada serii

2001-06-08

când seara se lasă
tu nu mai eşti frumoasă,
devii abstractă, pisicoasă,
euclidiană, decadentă,
eşti o fermentă de înnoiri lexicale,
ciorapi cu model peste gleznele tale, şi fluieri ca tramvaiul din care
ai coborât în viaţa mea,
îţi sufli nasul după perdea
şi mă lauzi iar apoi mă înjuri
că ţi-ai fi lăsat la mine câţiva nuri
cu care aş înnopta acum sub pernă,
că aş avea de-acum o imaginaţie indecentă
în timp ce tu dai cu suflarea ta
melodioasa
un bobârnac la o lumânare
şi devii fosforescent de frumoasă,
ochiul de pisică al drezinei mele
automulţumite,
când seara se lasă.