luni, 18 aprilie 2011

Dejun în parc

de cel puţin 2011 ani soarele
continuă să ardă,
trei decenii şi ceva de când
aştept legea 10 a domeniului public
să îmi înapoieze
parcurile.

cel mai mult mă frustrează înstrăinarea
lor, mi-am luat însă gândul de la lacuri,
de la gări
şi de la manejul circului
când într-o noapte de vară
tom waits…


dar pentru parcuri de o veşnicie
sunt gata să fac moarte
de om,

la început au fost minorii,
pe care i-am ucis cu maximă discreţie,
cadavrul lor de negăsit zace
tăinuit
la antipodul luminii.
de mici ce sunt absenţa lor
nu intrigă pe nimeni.

pe urmă a venit vremea clasicilor în
viaţă.
aici va trebui să lucrez cu mănuşi,
cu înfârjire, cu o
minuţiozitate de bijutier.
pe ăştia nu îi pot doar ucide,
pe ăştia
trebuie să îi măcelăresc, să îi tranşez
şi în punguţe multe să îi
răspândesc prin lume,
fluturaşe de glorie trecută, vestigii de
carne,
amulete de os,

MOARTE
POEŢILOR CARE
MI-AU
ÎNSTRĂINAT
PARCURILE!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu