2004-07-12
...era o tipă răpitoare...
cred că oamenii nu pot fi frumoşi,
ei sunt alterabili, funcţie de piedone
şi rovana plumb şi de mihaiştefanviteazul
şi de lumina diurnă, nemiloasă indiferent de anotimp...
în salonul de la urgenţă fracturaţii mă privesc
multumiţi, ca şi cum mi-ar spune: am comis-o,
nu mă mai mutilează nimeni de-acum încolo.
dau să ies şi unul cu fractură de col femural
mă prinde de mână şi îmi spune:
nu o împuşca, ia-o tu!
atât de mult mi-am dorit bicicletă vara asta,
încât am luat-o eu; eram frumos, îmi făceam
griji pentru relaţia noastră 23 de ore din zi,
ridicând la rang de super baterie trupul meu
de strămoş ion şi mici doze de litiu,
ca în ora 24 să realizez că am ars inutil
23 de ore şi că oraşul ma aştepta încins
să îl ventilez pe două roţi
şi pe urmă ai apărut tu, nu mai aveai ce să
rupi la mine, ce să schimonoseşti;
mi-ai privit bicicleta
şi cum ştiai că ţie ţi se cuvine orice, nu ai mai
stat pe gânduri.
acum aştept să sune telefonul, să te vizitez
cu flori de câmp, să aflu când vrei să vin
să te externez
şi să ne plimbăm încet, de mână prin parc,
ca doi moşuleţi, fredonând no nos moveran…
venindu-ne mintea de pe urmă
vom crede că oamenii nu pot fi frumoşi,
ei sunt în orice caz alterabili,
funcţie de mai marii de la opc
şi de gura lumii, nemiloasă în orice anotimp.
ieri seara am stat în fundul sălii;
palmasem o fotografie de la newport.
acum 45 de ani joan baez spera să interzică în lume
bicicletele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu